multumesc mama ca m-ai nascut

Astazi ,dau navala peste mine cei 30 de ani pe care-i port in gand si in simtiri.

Si ma minunez singura de aceasta viata ce mi s-a daruit, atat de frumoasa in lectiile ce mi 

le-a asternut de-a lungul acestor ani , atat de plina de lumina si culoare ce-mi sunt oferite moment de moment de copiii mei.

Cum spunea Cioran, 'coplesita de bunuri, rasfatata dupa cantarul lumii acesteia' , 

insa umila si mereu cu gratitudine in fata firescului de zi cu zi care mi se reveleaza 

fara a ma intreba de unde si incotro ma indrept. 

Si in aceste clipe ale trecatoarei mele vieti pe acest Pamant, 

stiu ca fruntea mea nu a purtat ades 'laurii gloriei', 

ca lumina nu a fost cu mine tot timpul, ca cerul s-a mai si innorat.

Sunt intrebata ce-mi doresc, acum, la rascrucea celor treizeci de ani.

Imi doresc poate sa nu fi stiut ce inseamna sa pierzi cu adevarat, insa revolta ce s-a nascut in mine mi-a ridicat privirea catre stele, catre inaltul cerului de unde nu indraznesc 

sa o mai cobor de teama de a nu pierde reveria culorilor.

Imi doream ,poate, ca drumul meu pana acum sa fie lin si lipsit de asperitati astfel incat ochii mei sa nu se incrunte la nedreptatea asternuta in plina zi, insa cutele acestora mi-au revelat insemnatatea clipei si trairea frumoasa a momentului 

ce trebuie furata atunci cand se iveste si pretuita in efemeritatea ei.

Mi-as fi dorit poate sa nu fiu impinsa pe drumul altora insa nu as fi invatat vointa de a pune hotar gandirii mele si de a striga tare si raspicat Aceasta sunt Eu.

Multumesc vremelnicei intelegeri ca unele lucruri trebuie nascute din autonomia proprie, ca cel mai imoprtant este Caracterul ce nu se poate naste dintr-un rol social ci se slefuieste in focul propriu.

Coplesita de trairi si ganduri ale unui univers mult prea tacut pentru lumea aceasta, 

ma plec in fata tuturor care au avut iubirea si deschiderea de a ma primi in sufletele lor, 

de a-mi oferi zambetul lor sincer si o imbratisare adevarata.

Maria 

kate kelleher