your children

Your children are not your children,
They are the sons and daughters of Life's longing for itself.
They come through you but are not from you,
And though they are with you yet they belong not to you.

You may give them your love but not your thoughts,
For they have their own thoughts.
You may house their bodies but not their souls,
For their souls dwell in the house of tomorrow,
which you cannot visit, not even in your dreams.
You may strive to be like them, but seek not to make them like you.
For life goes not backward nor tarries with yesterday.

You are the bows from which your children
as living arrows are sent forth.
The archer sees the mark upon the path of the infinite, and
He bends you with His might that His arrows may go swift and far
Let your bending in the archer's hand be for gladness;
For even as He loves the arrow that flies,
So he loves also the bow that is stable.

Kahlil Gibran
"The Prophet"


Copiii tai nu sunt copiii tai.
Ei sunt fiii si fiicele vietii care tânjesc dupa ea însasi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
Si desi ei sunt cu tine, totusi ei nu‑ti apartin.
Poti sa le dai dragostea ta, dar nu si gândurile tale,
Pentru ca ei au propriile lor gânduri.
Poti sa le adapostesti trupurile, dar nu si sufletele,
Pentru ca sufletele lor locuiesc în casa viitorului,
Pe care tu n‑o poti vizita, nici macar în visele tale.
Te poti lupta sa fii ca ei, dar nu încerca sa‑i faci ca tine
Pentru ca viata nu zaboveste în ziua de ieri.
Tu esti ca arcul din care copiii tai pleaca ca niste sageti vii.
Arcasul vede tinta de pe calea catre infinit,
Si‑ti d| si tie puterea sa vezi cât de departe poti ajunge.
Se încordeaza cu tine, cu puterea Lui, asa încât sagetile sa zboare iute si departe;
Lasa ca încordarea ta în mâinile arcasului sa fie spre bucurie,
Caci asa cum îti iubeste sageata care zboara, tot astfel El iubeste arcul care este stabil.

Kahlil Gibran, Profetul