'Eu nu stiu, nu stiu ce e arta. Dar stiu ca e dragoste in Lume. 

Eu si tu sutem dovada. La inceputuri, ne cautam prin multime strigandu-ne pe nume. 

Ce fragila e viata, ce fragila e dragostea. 

Numai noi cunoastem, cei care avem simtamantul intinderilor albe, noi cei care stim cat de usor se moare, numai noi avem grandoarea inghetului si tristeatea nemarginirii. 

Doua pasari cu mers greoi, imperial, doua pasari care n-au zburat nicicand 

deasupra marilor polare. 

Noi nu cunoastem nostalgia zborului, 

dar cunoastem atat de bine persistenta iubirii si strigatul de la miezul noptii ce rupe in doua eternitatea. E un strigat visceral, caci o inima a incetat sa mai bata.

 Noi cunoastem tot ce-i trecator si moare. Noi stim ca asteptarea inseamna cadere in timp...
Eu nu stiu ce e arta. 

Dar stiu ca e o tristete dulce in tot ceea ce iubim. 

Marsaluim spre centrul pamantului ca niste apostoli, asteptand prima raza de lumina. 

Acest univers niciodata nu va cunoaste avantajul pe care il are asupra noastra. 

O inima care poate ingheta in zece secunde, cat trece de la mine la tine. 

Nu stiu, dar poate ca in aceasta trecere, poate asa s-a nascut arta. '(DM)

via tumblr